MONORADICULÁR, -Ă adj. cu o singură rădăcină. (< fr. monoradiculaire) Vezi definitia »

maimuțar, maimuțari s. m. (intl.) hoț de serviete / de genți / de valize. Vezi definitia »

BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășământ sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegár s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar. Vezi definitia »

CIREZÁR, cirezari, s. m. (Pop.) Negustor sau proprietar de cirezi de vite. – Cireadă + suf. -ar. Vezi definitia »

arșicár, arșicári, s.m. (înv.) persoană care joacă arșice Vezi definitia »