CUPLÁJ, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Organ de mașină care face legătura între doi arbori coaxiali pentru a transmite rotația și puterea de la arborele conducător la arborele condus. 3. Manifestație sportivă alcătuită din două sau mai multe meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren. – Din fr. couplage. Vezi definitia »

ACORDÁJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. – Din fr. accordage. Vezi definitia »

STELÁJ s. n. 1. piesă de mobilier formată din rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau alte obiecte; etajeră. 2. schelet metalic care susține aparate, instrumente și dispozitive, o instalație electrică. (< germ. Stellage) Vezi definitia »

POANSONÁJ s. n. poansonare. (< fr. poinșonnage) Vezi definitia »

COMERÁJ s. n. (Franțuzism) Flecăreală; bârfă. – Din fr. commérage. Vezi definitia »