TÍPULA s. f. țânțar foarte mare, cu o largă răspândire pe glob, în locuri umede sau umbroase și a cărei larvă produce pagube în grădini. (< fr. tipule, lat. tippula, păianjen-de-apă) Vezi definitia »

destrăbălá (-léz, -át), vb. – A corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvînt modern, poate it. (s)traballare „a oscila”. Nu este posibilă der. din lat. *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358). Vezi definitia »

IZAFLÁ, izáflu, vb. I. (Înv.) Afla. (cf. zafla) Vezi definitia »

pula supta Vezi definitia »

CAPSULÁ vb. tr. a astupa cu o capsulă. (< fr. capsuler) Vezi definitia »