SCHEMATÍSM s. n. tendință, fel de a înfățișa o construcție, o operă etc. în liniile cele mai simple, ca o schemă. (< fr. schématisme, lat. schematismus) Vezi definitia »

DOCETÍSM s.n. Erezie de la începuturile bisericii creștine, care susținea că Iisus Cristos nu ar fi fost om decât în aparență. [< fr. docétisme, cf. gr. dokein – a părea]. Vezi definitia »

PSIHOLOGÍSM s.n. 1. Tendința de a explica fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale ținând seama exclusiv de aspectul psihologic drept factor determinant al celorlalte laturi și procese. ◊ Psihologism lingvistic = curent inițiat de Steinthal în Germania și de Potebnea în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, înțeles ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. 2. Atitudine a scriitorilor care analizează numai stările psihice, neglijând cauzele sociale ale acestora. [Cf. fr. psychologisme]. Vezi definitia »

EMINESCIANÍSM s. n. Ceea ce este specific gândirii și operei eminesciene. ♦ Tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. eminesciene. [Pr.: -ci-a-] – Eminescian + suf. -ism. Vezi definitia »

LATINÍSM s.n. 1. Cuvânt, construcție împrumutate din latină; neologism de origine latină. 2. Tendință a unor lingviști români din sec. XVIII-XIX de a da limbii române un aspect cât mai apropiat de cel al limbii latine, excluzând cuvintele de altă origine; curentul latinist. [Cf. fr. latinisme]. Vezi definitia »