Definita cuvantului punctuație
PUNCTUÁȚIE s. f. sistem de semne grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de folosire a acestor semne; felul de a le folosi. (după fr. ponctuation)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu punctuație
MUZICOGRAFÍE s.f. Totalitatea studiilor care se ocupă cu muzica. [Gen. -iei. / < fr. musicographia]. Vezi definitia »
MASONERÍE s. f. Francmasonerie. – Din fr. maçonnerie. Vezi definitia »
jirovnicíe s.f. (reg.) V. jiróvină. Vezi definitia »
LOCÁȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ◊ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.; în sintagma) Contract de locațiune = Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. 3. Un loc anume, precis determinat. [Var.: locațiúne s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis, engl. location. Vezi definitia »
POLISEMÍE s. f. calitate a unui cuvânt de a avea mai multe semnificații; polisemantism. (< fr. polysémie) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z