Definita cuvantului punctuație
PUNCTUÁȚIE s. f. sistem de semne grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de folosire a acestor semne; felul de a le folosi. (după fr. ponctuation)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu punctuație
ASTROGEOLOGÍE s. f. geologie a aștrilor. (< fr. astrogéologie) Vezi definitia »
REFÁCȚIE s. f. 1. reducere a prețului unei mărfi în caz că aceasta, la livrare, nu corespunde condițiilor contractuale. 2. diferență pe care căile ferate o încasează inițial în plus și pe care o restituie în urma postcalculației de transport. 3. înlocuire a elementelor unei căi ferate când acestea au suferit o uzură peste limita admisibilă. (< fr. réfaction) Vezi definitia »
PARADOXOLOGÍE s. f. tratat despre paradoxuri. (< fr. paradoxologie) Vezi definitia »
sociopatíe s.f. Tulburare de comportament având drept cauză deficiențele educației într-un mediu social nefavorabil. (< fr. sociopathie) Vezi definitia »
ASIMETRÍE s.f. Lipsă de simetrie; nesimetrie, neregularitate. ♦ (Log., mat.) Proprietate a relațiilor între doi termeni, care nu este valabilă și în sens reciproc. [Gen. -iei. / cf. fr. asymétrie, gr. asymmetria]. Vezi definitia »