PROTESTANTÍSM s. n. confesiune religioasă creștină care s-a rupt de catolicism prin mișcarea Reformei din sec. XVI: bisericile luterană, reformată, anglicană, unitariană și numeroase secte. (< fr. protestantisme) Vezi definitia »

COLABORAȚIONÍSM s.n. Colaborare cu dușmanul (mai ales cu naziștii în cel de-al doilea război mondial); trădare de patrie. [Pron. -ți-o-. / < fr. collaborationnisme]. Vezi definitia »

BAPTÍSM (‹ fr.; {s} baptisma „botez”) s. n. 1. Mișcare fundată de pastorul John Smith la începutul sec. 17, în Anglia, ca protest împotriva bisericii anglicane oficiale; de aici, s-a răspîndit în Olanda. În sec. 18, mulți baptiști au emigrat în America de Nord. La începutul sec. 19 emisari din America au venit în Europa întemeind comunități baptiste în Germania, Elveția, Rusia, Ungaria și alte țări, între care și România. Din creștinism, refuză tradiția, admițînd numai Scriptura. 2. Doctrină protestantă care pune un accent deosebit pe actul botezului oficiat la majoratul religios (16 ani), comportînd imersiunea. Vezi definitia »

DELTACÍSM s. n. pronunțare alterată a consoanelor d, t. (< fr. deltacisme) Vezi definitia »

EUGENÍSM s. n. 1. eugenie. 2. teorie care susține ideea reacționară a inegalității biologice și intelectuale a raselor umane, a împărțirii oamenilor în rase inferioare și superioare. (< fr. eugénisme, engl. eugenism) Vezi definitia »