ESTUÁR s.n. Gură foarte largă și adâncă, în formă de pâlnie, a unor fluvii, prin care acestea se varsă în mare. [Pron. -tu-ar, pl. -re, -ruri. / < fr. estuaire, cf. lat. aestuarium < aestus – flux]. Vezi definitia »

BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici principali, unul nord și altul sud. – După fr. bipolaire. Vezi definitia »

HRIȘCÁR, hrișcari, s. m. Gândac mic, asemănător cu cărăbușul, care apare în perioada când se seamănă hrișca (Rhizotrogus solstitialis). – Hrișcă + suf. -ar. Vezi definitia »

buduár (-re), s. n. – Cameră intimă a unei doamne. – Var. budoar. Fr. boudoir. Vezi definitia »

șoricar, șoricari s. m. (intl.) polițist însărcinat cu supravegherea unui infractor. Vezi definitia »