BIELÉTĂ s. f. bielă de dimensiuni mici, articulată la capătul unei biele principale. (< fr. biellette) Vezi definitia »

BURGÁDĂ s. f. burg mic; târgușor. (< fr. bourgade) Vezi definitia »

CLÚPĂ s. f. 1. compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buștenilor. 2. portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la țevi și la bare rotunde. 3. piesă la mașina de lățit și egalizat, care prinde marginea țesăturii prelucrate. 4. șablon de secționare pentru cuparea urechilor la câinii de rasă. (< germ. Kluppe) Vezi definitia »

cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi. Vezi definitia »

OPĂCEÁLĂ, opăceli, s. f. (Reg.) 1. Împiedicare, reținere. 2. Tulburare, zăpăceală, năuceală. – Opăci + suf. -eală. Vezi definitia »