DEFINITÍV, -Ă adj. Care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil. ◊ Profesor (sau învățător) definitiv = Profesor sau învățător care, după îndeplinirea unor anumite condiții, obține unele drepturi asupra catedrei pe care o ocupă; în definitiv = în sfârșit, la urma urmelor. [Cf. fr. définitif, it. definitivo, lat. definitivus]. Vezi definitia »

CONFESÍV, -Ă adj. cu caracter de confesiune. (< confes/a/ + -iv) Vezi definitia »

REMUNERATÍV, -Ă adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil, lucrativ. [< engl. remunerative]. Vezi definitia »

SEDATÍV adj., s. n. (medicament) calmant. (< fr. sédatif) Vezi definitia »

TIREOPRÍV s.n. (Med.) Sindrom asemănător hipertiroidismului, care apare în urma ablațiunii glandei tiroide. [< fr. thyréoprive]. Vezi definitia »