sfințitór, sfințitoáre, adj. (înv.) care face să dobândească harul divin, care sfințește. Vezi definitia »

DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat. m.) Ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător. Vezi definitia »

FOTOGRAVÓR s. m. specialist în fotogravură. (< fr. photograveur) Vezi definitia »

mamór s.n. (reg.) vlagă. Vezi definitia »

BARORECEPTÓR s.m. Presoreceptor. (din fr. barorécepteur) Vezi definitia »