CONTRADICTÓRIU, -IE adj. (despre idei, tendințe, fenomene) care se contrazic între ele, care se exclud reciproc; contrar. ♦ în ~ = în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva. (< fr. contradictoire, lat. contradictorius) Vezi definitia »

HĂMIȘLÍU, -ÍE, hămișlii, adj. (Reg.) Viclean, șiret. ◊ Expr. (Substantivat) A se juca de-a hămișliul = a face pe șiretul. – Hamiș + suf. -liu. Vezi definitia »

ECHINÓPȚIU s.n. v. echinocțiu. Vezi definitia »

TRACTIRGÍU, tractirgii, s. m. (Înv.) Hangiu; birtaș, ospătar. – Din tractir + suf. -giu. Vezi definitia »

PEDIGRÍU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasă (cai, câini); lista ascendenților unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree) Vezi definitia »