PALÉTĂ s. f. 1. plăcuță de lemn (ovală) pe care pictorii își amestecă culorile când lucrează. ◊ (fig.) gamă cromatică specifică unui pictor, unei lucrări; cromatică, colorit, măiestrie a unui scriitor, compozitor etc. 2. plăcuță rotundă cu mâner pentru lovirea mingii la tenisul de masă. 3. organ al turbinelor sau al roților hidraulice care conduce fluidul. 4. (mar.) platformă în porturi și pe nave la manipularea și stivuirea unor mărfuri. (< fr. palette) Vezi definitia »

TEBAÍDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice]. Vezi definitia »

INADERÉNȚĂ s. f. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderență. (< fr. inadhérence) Vezi definitia »

APOMORFÍNĂ s.f. (Med.) Substanță albă, cu gust amar, derivat al morfinei, având acțiune vomitivă. [< fr. apomorphine]. Vezi definitia »

PUTREZITÚRĂ, putrezituri, s. f. (Rar) Putreziciune. – Putrezi + suf. -tură. Vezi definitia »