NUÁNȚĂ, nuanțe, s. f. 1. Fiecare dintre varietățile unei culori, determinată de compoziția sa cromatică. ♦ P. gener. Culoare. 2. Fig. Diferență foarte mică între aspecte sau lucruri de același gen; varietate de manifestare a unei acțiuni, a unui sunet, a unei senzații etc. ♦ Aspect ușor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt. ♦ Ceea ce se adaugă esențialului, modificându-l ușor; caracter, notă particulară. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuance. Vezi definitia »

ANAPTÍXĂ s. f. Apariție accidentală a unei vocale între două consoane. – Din fr. anaptyxe. Vezi definitia »

ZÂRNOÁICĂ, zârnoáice, s.f. (Reg.) Vrăjitoare. (Atestat în forma zernoaică.) Vezi definitia »

altădátă (odinioară) adv. Vezi definitia »

FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura) Vezi definitia »