RACHÉTĂ¹, rachete, s. f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de diferite culori) pe o traiectorie lungă, și care se folosește la semnalizări și la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reacție directă cu ajutorul unui motor la distanțe foarte mari de Pământ. ◊ Rachetă cosmică = rachetă¹ (2) de mari dimensiuni, folosită pentru plasarea pe orbite a sateliților artificiali și pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Rachetă meteorologică = rachetă¹ (2) recuperabilă dotată cu aparate speciale de măsură a parametrilor meteorologici și de transmitere a informației, folosită pentru investigații ale atmosferei până la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa. Vezi definitia »

PORTPÁGINĂ s.f. Hârtie sau carton pe care se așază rândurile unui zaț pentru a fi transportate. [După fr. porte-page]. Vezi definitia »

DEFERENȚĂ s. f. respect, stimă deosebită, considerație; condescendență. (< fr. déférence) Vezi definitia »

ópsă adv. (înv.) 1. poate (că), probabil. 2. doar. 3. firește, desigur. Vezi definitia »

CIANHIDRÍNĂ s. f. produși de adiție ai acidului cianhidric cu aldehide. (< fr. cyanhydrine) Vezi definitia »