DULCEÁG, -Ă, dulcegi, -ge, adj. 1. (Despre mâncăruri și băuturi) Cam dulce, ușor îndulcit. ♦ Fără gust; searbăd, fad. ◊ Fig. Versuri dulcege. 2. Fig. (Despre manifestările oamenilor) Care vrea să pară prietenos; mieros. – Dulce + suf. -eag. Vezi definitia »

ștremeleág, ștremelége și ștremeleáguri, s.n. și ștremelégi, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tulpină fără ramuri sau fără frunze. 2. (s.n.) băț, bâtă. 3. (s.n.) furcă de tors. 4. (s.n.) partea lemnoasă a fructului de porumb, fără boabe. 5. (s.n.) parte a cozii calului pe care crește părul. 6. (s.m.) om înalt și slab. Vezi definitia »

fag (fági), s. m. – Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν › g; dar această confuzie este frecventă în rom., cf. barză și în it., cf. parvulus › pargoletto, nuvolo › nugolo, etc. – Der. făguros, adj. (dulce, zaharat). Vezi definitia »

omeág s.n (reg.) plantă ale cărei rădăcini și frunze se folosesc în medicină; aconit. Vezi definitia »

hădărág (hădărági), s. m. – 1. Lemn scurt la îmblăciu. – 2. Par de care se fixează năvodul. – 3. Piesă de lemn sprijinită pe pietre de moară. – 4. Băț în general. – Var. (Mold.) hadarag. Mag. hadaró „îmblăciu” (Cihac, II, 503; DAR; Gáldi, Dict., 91; Bitay, cf. Dacor., VII, 406), dar cf. hodorog. – Der. hodorog (var. hodorob), s. n. (năvod). Vezi definitia »