ORATÓRIC, -Ă, oratorici, -ce, adj. Care aparține oratorului sau oratoriei, privitor la orator sau la oratorie. – Orator + suf. -ic. Vezi definitia »

TRAUMATOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la traumatologie. [< fr. traumatologique]. Vezi definitia »

SPECTROMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la spectrometrie; care se face cu ajutorul spectrometrului. [< fr. spectrométrique]. Vezi definitia »

SIMBIÓTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la simbioză. 2. care trăiește în simbioză. II. s. f. arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate. (< fr. symbiotique) Vezi definitia »

BICILÍNDRIC, -Ă, bicilindrici, -ce, adj. (Despre motoare, compresoare etc.) Cu doi cilindri (3). – Din pref. bi- + cilindric. Vezi definitia »