FONETÍSM s. n. 1. totalitatea formelor utilizate într-o limbă. 2. mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect sau grai. (< fr. phonétisme) Vezi definitia »

SPIRITÍSM s.n. Concepție și practică mistică potrivit căreia s-ar putea comunica cu „spiritele” morților. [Cf. fr. spiritisme, it. spiritismo]. Vezi definitia »

NEOREALÍSM s. n. 1. Curent filozofic contemporan care identifică conștiința cu existența, redusă la un complex de senzații independente. 2. Curent în literatura, artele plastice și cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de faptul real, de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réalisme. Vezi definitia »

FANTEZÍSM s.n. (Rar) Caracter fantezist. ♦ Orientare a poeziei și prozei de la începutul sec. XX, care se caracterizează prin metafore scânteietoare, prin ușurința și eleganța stilului și prin ineditul comparațiilor. [< fantezie + -ism]. Vezi definitia »

ANTIISTORÍSM s.n. Concepție și metodă neștiințifică care respinge sau ignorează principiul istoric în considerarea și analiza proceselor și fenomenelor. [< anti- + istorism]. Vezi definitia »