Definita cuvantului radicație
RADICÁȚIE s. f. mod de dispoziție și ramificare a rădăcinilor. (< fr. radication)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu radicație
OBSECRÁȚIE, obsecrații, s. f. Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor. [Var.: obsecrațiúne s. f.] – Din fr. obsecration, lat. obsecratio, -onis. Vezi definitia »
ONÁNIE1, onanii, s. f. (Reg.) Om urât, slut, pocitanie; arătare – Et. nec. Vezi definitia »
CREMNOFOBÍE s. f. teamă patologică de prăpastii. (< fr. cremnophobie) Vezi definitia »
FLUOROGRAFÍE s. f. procedeu fotografic de gravură pe sticlă cu ajutorul acidului fluorhidric. (< fr. fluorographie) Vezi definitia »
SERIGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase. [Gen. -iei. / cf. fr. sérigraphie, germ. Serigraphie]. Vezi definitia »