CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor. Vezi definitia »

EXPLOATATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care exploatează munca altuia. 2. (cel) care exploatează o pădure, o mină etc. (< exploata + -tor) Vezi definitia »

crăișór, crăișóri, s.m. (pop.) 1. (înv.) rege, domnitor, principe; fiu de rege, prinț. 2. (reg.) mire. 3. bărbat chefliu, haimana, berbant, libertin. 4. pasăre denumită și împărățel sau sfredeluș. 5. specie de pește; lostriță. 6. nume de floare; crăiță. 7. soi de struguri. Vezi definitia »

PRÉTOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a țării) Șef al administrației și al poliției într-o plasă, care reprezenta aici puterea centrală. – Din lat. praetor, -oris. Vezi definitia »

coșciug zburător expr. avion. Vezi definitia »