CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] – cauza + suf. -tor. Vezi definitia »

DECAPATÓR s.m. Decapant. [< decapa + -tor]. Vezi definitia »

STOBÓR¹ s. n. (Olt.) Adunare (3), reuniune. (din zbor², prin confuzie cu stobor² = zăplaz, ulucă) Vezi definitia »

REZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur) Vezi definitia »

varistór s. n., pl. varistoáre Vezi definitia »