Definita cuvantului nativ
NATÍV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nativ
ADMONITÍV, -Ă adj. Care admonestează, care cenzurează. [< fr. admonitif]. Vezi definitia »
-VÍV elem. vivi-. Vezi definitia »
AFLICTÍV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.) – Din fr. afflictif. Vezi definitia »
INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj. (Despre verbe) Care exprimă începutul unei acțiuni. [Pr.: -co-a-] – Din fr. inchoatif, lat. inchoativus. Vezi definitia »
INTERLOCUTÍV, -Ă adj. (Rar) Interlocutoriu. [Cf. fr. intérlocutif]. Vezi definitia »