priveghiá (ghéz, – át), vb. – 1. A sta treaz, a sta de veghe. – 2. A veghea, a păzi. – Mr. privegl’u. Var. privighia și der. Lat. pervĭgĭlare (Pușcariu 1391; Philippide, II, 652). – Der. priveghere, s. f. (veghe, pază; supraveghere; slujbă în ajunul unei sărbători); priveghetor, s. m. (supraveghetor; gardă; bărbătușul priveghetorii; Mold., subprefect, funcție stabilită prin decretul lui Alexandru Cuza, în 24 ianuarie 1859); privighetoare, s. f. (femeie care priveghează; Trans., lumînare care se aprinde la căpătîiul unui mort; pasăre cîntătoare, Erithacus luscinia); priveghiu, s. n. (veghe, pază, pază de noapte; veghere a unui mort, înainte de înmormîntare). Din rom. provine rut. prewetje (Candrea, Elemente, 408), ca și sb. privek „serbare nocturnă”. Vezi definitia »

SAPONÁRIA s. f. plantă cu flori roz, care conține saponină și care în contact cu apa face spumă. (< lat. saponaria) Vezi definitia »

GERUSÍA s. f. consiliul bătrânilor în Sparta antică, care ajuta pe rege în cârmuirea statului. (< gr. gerousia) Vezi definitia »

SIGILLÁRIA s. f. arbore fosil de mărimea lepidodendronului, dar cu trunchiul neramificat. (< lat. sigillaria, fr. sigillaire) Vezi definitia »

ARABIA 1. Cea mai mare pen. de pe Pămînt, în SV Asiei, limitată la V de Marea Roșie, la NV de G. Aqaba, Marea Moartă și rîul Iordan, la NE de C. Mesopotamiei, la E de G. Oman și G. Persic, iar la S de G. Aden și M. Arabiei; 2,73 mil. km²; c. 31 mil. loc. (1989). Este un uriaș podiș deșertic, cu marginile de V și de S înălțate (alt. max.: 3.600 m în Jebel an Nabi Sha’ib), iar spre E o cîmpie joasă. În interiorul pod. se găsesc deșerturile Nefud (la N) și Rub’al Khali (la S), între care se intercalează hamada Nejd, cu dune, ueduri și stînci golașe. Mari expl. de petrol în reg. G. Persic. Străbătută prin mijloc de Tropicul Capricornului. A. are climă tipic tropicală, cu temperaturi de 40-45 ºC și amplitudini termice mari, cu precipitații reduse (100 mm/an). În M-ții Yemenului și M-ții Omanul, musonul de vară din Oc. Indian aduce precipitații bogate (700-900 mm/an). Rîurile permanente și lacurile sînt aproape inexistente. Vegetația, solurile și fauna sînt specifice deșerturilor. 2. Marea Arabiei, mare în bazinul Oc. Indian, situată între Pen. Arabia și India; 3,7 mil. km². Ad. med.: 2.734 m; ad. max.: 5.203 m. Temp,. apei: 22-29 ºC. Salinitate: 35-36 ‰. 3. Deșertul Arabiei, reg. deșertică situată în Egipt, între Nil și Marea Roșie. Zonă de podiș cu fundament vechi cristalin, care spre Marea Roșie se ridică pînă la 2.187 m (vf. Sha’il el Banat), iar spre S trece în deșertul Nubiei. Climat secetos. Exploatări de petrol, fosforite, cositor. Vezi definitia »