OMOLÓG, -OÁGĂ, omologi, -oage, adj., s. m. 1. Adj. (Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) Care corespunde, care se află în corespondență. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanță organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite. 4. S. m. Persoană care deține o funcție oficială într-o organizație sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într-o altă organizație sau într-un alt stat. – Din fr. homologue. Vezi definitia »

SMÂRȚÓG s. m. v. mârțoagă. Vezi definitia »

DEMAGÓG, -Ă s.m. și f. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc. [< fr. démagogue, cf. it. demagogo, gr. demagogos < demos – popor, agogos – care conduce]. Vezi definitia »

GNOSEOLÓG, -Ă s. m. f. adept al gnoseologiei. (< gnoseologie) Vezi definitia »

sfaióg, sfaiógi, s.m. (reg.) molia-zidurilor. Vezi definitia »