MẤNDRU, -Ă, mândri, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de”). Mulțumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii; demn. 2. Care are încredere exagerată în calitățile proprii; orgolios, îngâmfat, trufaș. 3. (Pop.) Frumos, falnic, măreț. II. S. m. și f. (Pop.) Persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecțiune deosebită; drag, iubit. – Din sl. mondrŭ „înțelept”. Vezi definitia »

INCASTRU, incastre s.n. (tehn.) nume dat găurilor de incastrare a două corpuri solide. ( < it. incastro) Vezi definitia »

GALVANOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru observarea și măsurarea curenților electrici de slabă intensitate; galvanoscop. [< fr. galvanomètre]. Vezi definitia »

NITROMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea conținutului în oxizi de azot al unor combinații chimice. (< fr. nitromètre) Vezi definitia »

POTOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea cantității de apă absorbită de plante. (< fr. potomètre) Vezi definitia »