deverbal,-a Vezi definitia »

DIAGONÁL, -Ă I. adj. ca o diagonală; oblic. II. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreaptă care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ în ~ = de-a curmezișul. ◊ (mil.) curea purtată de-a curmezișul pieptului. 2. bară, grindă etc. pusă în curmeziș. 3. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. (< fr. diagonal, lat. diagonalis) Vezi definitia »

GLIÁL, -Ă adj. referitor la nevroglie. ◊ țesut ~ = țesut de susținere a elementelor sistemului nervos. (< fr. glial) Vezi definitia »

BILABIÁL, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin participarea buzelor. (< fr. bilabial) Vezi definitia »

AMONIACÁL, -Ă, amoniacali, -e, adj. Care conține amoniac. [Pr.: -ni-a-] – Fr. ammoniacal. Vezi definitia »