DRAJONÁJ s. n. drajonare. (< fr. drageonnage) Vezi definitia »

CAROTAJ (‹ fr.) s. n. Operație de determinare a naturii și a constituției stratelor scoarței terestre străbătute prin foraj, bazată pe analiza probelor (carotelor) sau pe măsurarea mărimilor fizice, caracteristice, ale rocilor străbătute. C. seismic = procedeu de c. bazat pe determinarea vitezei undelor seismice provocate prin explozii. C. magnetic = procedeu de c. bazat pe determinarea intensității de magnetizare sau a susceptibilității magnetice. C. radioactiv = procedeu de c. bazat pe măsurători de radioactivitate naturală sau provocată. Vezi definitia »

ECLERÁJ s.n. (Pict.) Iluminare artificială puternică. ♦ Iluminare specială folosită în timpul lucrării unui film. [< fr. éclairage]. Vezi definitia »

PREABATÁJ s.n. Galerie într-o mină, făcută în vederea deschiderii abatajului. [Pron. pre-a-. / < pre- + abataj]. Vezi definitia »

TRENÁJ s. n. 1. transport minier în care vagonetele sunt trase de un cablu care se desfășoară pe un troliu. 2. perturbație în funcționarea unor tuburi analizoare care se manifestă sub forma unei cozi în urma părților în mișcare pe imaginea de televiziune. (< fr. traînage) Vezi definitia »