vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre Vezi definitia »

carditor, carditori s. m. 1. hoț. 2. bătăuș. Vezi definitia »

VENTILATÓR s.n. Aparat, dispozitiv folosit pentru primenirea aerului în încăperi, pentru aerajul minelor etc. [Cf. fr. ventilateur]. Vezi definitia »

TRASÓR I. s. n. 1. ac de oțel pentru trasarea de linii pe o piesă de metal; trasor (I). ◊ (poligr.) lamă neascuțită de oțel în legătorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoarțelor etc. 2. proiectil învelit într-un material fosforic care-l face să aibă traiectoria luminoasă. ♦ ~ de rută (sau de drum) = aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă. II. s. m. izotop radioactiv al unui element care, introdus împreună cu elementul respectiv într-un sistem anumit, permite să se urmărească drumul parcurs de acel element. (< fr. traceur) Vezi definitia »

ALBIȘÓR¹, albișori, s. m. 1. (Iht.) Obleț. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. 3. Nume dat unor bureți comestibili. – Din alb² + suf. -ișor. Vezi definitia »