RÚDĂ¹, rude, s. f. 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele. Pe rudă (și) pe sâmânță = a) pe toți, fără excepție, până la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, viță. 2. (Pop.) Soi, sămânță de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducție. Berbec de rudă. – Din bg. roda. Vezi definitia »

cotiúgă s.f. (reg.) câine, cotarlă, cotei. Vezi definitia »

AMÁRĂ, amare, s. f. Funie cu care se leagă o corabie la țărm sau de altă corabie. – Fr. amarre. Vezi definitia »

ACERĂ, acere s.f. (reg.) Acvilă, vultur Vezi definitia »

PILÚGĂ, piluge, s. f. Scobitură executată în talpa, în vatra sau în pereții unei galerii de mină, a unui șantier de abataj etc., în care se introduc capetele stâlpilor și ai grinzilor armăturii galeriei. Vezi definitia »