meseríe (meseríi), s. f. – Profesiune, ocupație manuală. Der. din a meseri „a fi sărac”, cu semantismul ca în it. mestiere „serviciu” și „nevoie” (Tiktin). Nu apare înainte de sec. XIX. – Der. meseriaș, s. m. (lucrător, slujbaș); meserieșesc, adj. (muncitoresc); comeseriaș, s. m. (slujbaș din aceeași breaslă). Vezi definitia »

MIOPATÍE s.f. Nume generic dat bolilor mușchilor. ♦ Afecțiune (nervoasă) care duce la atrofierea mușchilor. [Gen. -iei. / < fr. myopathie, cf. gr. mys – mușchi, pathos – suferință]. Vezi definitia »

FITOFARMACOLOGÍE s. f. ramură a farmacologiei care studiază efectele drogurilor asupra plantelor. (< engl. phytopharmacology) Vezi definitia »

BIZANTINOLOGÍE s. f. Disciplină care cercetează istoria, literatura, limba (medio-greacă) și arta bizantină; bizantinistică. – Din fr. byzantinologie. Vezi definitia »

REGURGITÁȚIE s.f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. [Gen. -iei, var. regurgitațiune s.f. / < fr. regurgitation]. Vezi definitia »