PALEOGÉN, s.n. Prima perioada a erei neozoice. Vezi definitia »

FLORIGÉN, -Ă adj., s. n. (hormon) care stimulează deschiderea și maturizarea florilor. (< germ. florigen) Vezi definitia »

BENZÉN (‹ fr. {i}) s. m. Substanță chimică, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil în apă, solubil în alcool în orice proporție, obținut din gazele de cocserie, din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din fracțiile petroliere bogate în hidrocarburi aromatice; este materia primă importantă la fabricarea unor compuși organici (anilină, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), în sinteza coloranților, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol. Vezi definitia »

PÁRMEN s. m. ~ auriu = soi de măr, originar din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie. (< fr. parmain /dór/, germ. Parmäne) Vezi definitia »

ENDOGÉN, -Ă adj. (Despre organe) De origine internă, născut înăuntrul organului de reproducere. ◊ Intoxicație endogenă = autointoxicație. ♦ (Despre fenomene geologice) Provocat de forțe interne din interiorul Pământului. [< fr. endogène, cf. gr. endon – înăuntru, genos – origine]. Vezi definitia »