chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis). Vezi definitia »

AMBIGÉN, -Ă adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba română. [< lat. ambigenus]. Vezi definitia »

TRINITROBENZÉN s. n. substanță obținută prin nitrarea benzenului. (< fr. trinitrobenzene) Vezi definitia »

ANOREXIGÉN, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă anorexie. [< fr. anorexigène]. Vezi definitia »

-XÉN elem. v. xeno-. Vezi definitia »