HIPOSCÉNIU s. n. (ant.) zid care susținea scena unui teatru deasupra orchestrei. ◊ parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. (< fr. hyposcénium) Vezi definitia »

EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Rar) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. Vezi definitia »

PRINCÍPIU s.n. 1. Element fundamental, idee de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem politic etc. 2. Lege fundamentală a unei științe, a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline. 3. (În antichitate și în evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componentă de bază a lumii fizice. ♦ (În concepțiile mistice) Cauză inițială a lumii fizice și morale. ♦ Principiu activ = substanță care constituie esența unui produs vegetal sau animal. 4. Regulă sau normă de acțiune, de legislație etc. ♦ În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. 5. Convingere, punct de vedere. [Pron. -piu, var. (pop.; înv.) princip, prințip s.n. / < lat. principium, cf. it. principio]. Vezi definitia »

ACHÍU s. n. 1. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida. 2. tac. (< fr. acquit) Vezi definitia »

RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire]. Vezi definitia »