șutilí, șutilésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a măguli, a linguși; a amăgi; a înșela (cu promisiuni). 2. A mângâia, a dezmierda. Vezi definitia »

șiclí, șiclésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) îmbiba, a (se) acoperi cu murdărie, cu substanțe unsuroase. 2. (refl.; despre păr) a deveni slinos, lipicios, aspru. 3. (despre ouă) a trata ouăle, înainte de vopsire, cu o soluție preparată din zer fierbinte și piatră acră, pentru fixarea culorii. Vezi definitia »

aboli, abolesc v. t. a lovi mortal; a ucide Vezi definitia »

pozvolí (-lésc, -ít), vb. – A autoriza. Rus. pozvoliti (Tiktin). Sec. XVIII, înv. – Der. pozvolenie, s. f. (permis, autorizație), din rus., bg. pozvolenije. Vezi definitia »

bălí (-ésc, -ít), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland). Vezi definitia »