Definita cuvantului rang
RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie. ◊ treaptă, situație socială. ◊ locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor. 3. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir. ♦ (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent. (< fr. rang)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rang
BALÁNG interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot (mare); bang, dang. [#Var.#: balánga interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »
țefráng, țefránguri, s.n. (înv.) ornament. Vezi definitia »
PĂRẤNG s. m. (Reg.) Numele a două plante erbacee din familia gramineelor: a) dughie; b) mei. [Var.: parínc, paríng, parấng s. m.] – Lat. panicum. Vezi definitia »
CÁRTING s.n. Sport practicat cu cartul2; competiție de carturi. [Scris și karting. / < engl., fr. karting]. Vezi definitia »
ștáirung s.n. (reg.) 1. nume dat unor dispozitive sau unor piese ale joagărului: dispozitiv care împinge bușteanul spre ferăstrău; dispozitiv care trage înapoi bușteanul tăiat; dispozitiv cu care se reglează joagărul pentru a tăia scânduri de diferite dimensiuni; dispozitiv care oprește curgerea apei sau îi reglează debitul; furcă de fier care împinge roata dințată. 2. (în forma: ștaierunc) nume dat unor piese ale morii de apă: grindeiul grăunțarului; cătușă strânsă de grindeiul grăunțarului; bătătoare legată de jug și de grindeiul grăunțarului. 3. (în forma: ștairunc) lovitură puternică. Vezi definitia »