cónte (-ți), s. m. – 1. Mare senior, conducător al unei provincii în societatea medievală. – 2. Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz. Fr. compte, it. conte. Este dublet al lui comite, s. m., din lat. comes, -item, și al lui comis, din același cuvînt lat., prin intermediul ngr. În vechime s-a folosit și forma pur latină, comes (sec. XVII); comite, în Trans., în timpul stăpînirii maghiare, însemna și „guvernator civil, prefect”. – Der. contesă, s. f., din fr. contesse; conțesc, adj. (înv., de conte); comitat, s. n. (provincie, departament). Vezi definitia »

MAIESTÁTE s.f. 1. Grandoare, somptuozitate, măreție. 2. Titlu care se dă monarhilor. [Pron. ma-ies-, var. majestate s.f. / < lat. maiestas, cf. fr. majesté]. Vezi definitia »

DOMESTICITÁTE s. f. (Rar) Starea, condiția de animal domestic. – Din fr. domesticité. Vezi definitia »

REMISIBILITÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este remisibil. [Cf. fr. remissibilité]. Vezi definitia »

FAMILIARITÁTE, familiarități, s. f. 1. Purtare, atitudine simplă, prietenoasă, cordială. 2. Familiarism; (la pl.) gesturi, cuvinte etc. care sunt îngăduite numai între prieteni foarte apropiați. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiarité, lat. familiaritas, -atis. Vezi definitia »