Definita cuvantului real
REÁL2, -Ă I. adj. 1. care există în realitate; efectiv, obiectiv, adevărat. 2. (mat.) număr ~ = număr-limită al unui șir convergent de numere raționale; funcție ~ă = funcție având ca domeniu de valori o mulțime de numere reale. 3. învățământ ~ = secție a liceului în care se studiază cu precădere științele exacte. 4. indiscutabil, incontestabil. II. s. n. realitate. (< lat. realis, germ. real, it. reale, fr. réel)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu real
INFRASTRUCTURÁL, -Ă adj. referitor la infrastructură. (< infrastructură + -al) Vezi definitia »
VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis. Vezi definitia »
TRAHEÁL, -Ă adj. referitor la trahee, al traheii; trahean. (< fr. trachéal) Vezi definitia »
CENTEZIMÁL, -Ă, centezimali, -e, adj. Care reprezintă a suta parte dintr-un întreg. ◊ Grad centezimal = unghi egal cu a suta parte dintr-un unghi drept. Minut centezimal = a suta parte dintr-un grad centezimal. Secundă centezimală = a suta parte dintr-un minut. – Din fr. centésimal. Vezi definitia »
INFORMÁL, -Ă adj. 1. lipsit de determinări și cadre instituționale, oficiale, formale; neoficial, simplu. ◊ (log.) care ține de conținut, de general, de altceva decât de forma logică. ◊ (despre concepte) care are ca referință imediată un obiect sau un proces bine determinat. 2. (despre pictura abstractă) caracterizată prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale. ◊ (despre pictori) care practică astfel de pictură. (< engl. informal, fr. informel) Vezi definitia »