IZOBÁR, -Ă I. adj. 1. (despre transformările unui sistem fizic) care are loc la presiune constantă. 2. (despre substanțe chimice) cu același număr de masă, dar cu număr atomic diferit. II. s. f. linie care unește pe o diagramă, pe o hartă, punctele de egală presiune. (< fr. isobare) Vezi definitia »

ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) De slugă; p. ext. subordonat, umil. – Din fr. ancillaire. Vezi definitia »

SUPRAUNITÁR, -Ă, supraunitari, -e, adj. (Mat.; despre numere reale) Care are valoarea absolută mai mare decât unitatea. [Pr.: -pra-u-] – Supra- + unitar. Vezi definitia »

COȘMÁR s.n. 1. Vis care dă senzații de apăsare și de înăbușire. 2. (Fig.) Stare de grijă apăsătoare, obsedantă. [Pl. -ruri. / < fr. cauchemar, cf. v.fr. caucher – a izgoni, ol. mare – fantomă]. Vezi definitia »

FLECÁR, -Ă, flecari, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri¹; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac¹ + suf. -ar. Vezi definitia »