MEIȘÓR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț (Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete (Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -șor. Vezi definitia »

BIODETECTÓR s. n. (biol.) organ de simț al organismelor vii. (< bio- + detector) Vezi definitia »

BRUIÓR s. n. emițător pentru bruiajul emisiunilor radiofonice. (< fr. brouilleur) Vezi definitia »

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Ademeni + suf. -tor. Vezi definitia »

JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I, 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător. Vezi definitia »