DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab. Vezi definitia »

ȘTAB (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab. Vezi definitia »

ENDECASILÁB s. m. vers endecasilabic. (< fr. hendécasyllabe, lat. hendecasyllabus) Vezi definitia »

UNISILÁB, -Ă adj., s.n. (Rar) Monosilab. [< it. unisillabo]. Vezi definitia »

arab Vezi definitia »