HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

DIAFANÍE s. f. procedeu de tipărire cu cerneluri trans-parente, pe celofan, celuloid etc. ◊ produsul obținut. (< germ. Diaphanie) Vezi definitia »

ALTERÁȚIE, alterații, s. f. Procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenționale, înălțimea sunetelor; p. ext. semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălțimii unui sunet; accident. – Din fr. altération. Vezi definitia »

ANOPROCTÍE s. f. anus artificial. (< ano- + -proctie) Vezi definitia »

PROSTATOTOMÍE s. f. incizie a prostatei. (< fr. prostatotomie) Vezi definitia »