SINGURÁTIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; p. ext. liniștit. O căsuță singuratică. 3. (Gram.; înv.; și substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singurátec, -ă adj.] – Singur + suf. -atic. Vezi definitia »

ANIMÁLIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch]. Vezi definitia »

petélnic, petélnici, s.m. (reg.) persoană căreia îi place să petreacă. Vezi definitia »

LAMÁIC, -Ă adj. Lamaistic. [Pron. -ma-ic. / cf. it. lamaico]. Vezi definitia »

PARONOMÁSTIC, -Ă adj. referitor la paronomază. (< fr. paronomastique) Vezi definitia »