Definita cuvantului receptacul
RECEPTÁCUL s. n. 1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere. 2. formație anatomică care primește sau conține ceva. 3. (și fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva. (< fr. réceptacle, lat. receptaculum)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu receptacul
Berbécul (constelație, zodie) s. propriu m. Vezi definitia »
Faptul de a vrea. Vrere. Forma incorecta „voiam” s-a incetatenit din massmedia si capata proportii grosolane-taranesti. Vezi definitia »
RECÚL s. n. 1. mișcare către înapoi a unui corp ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mișcare într-un anumit sens, considerat ca sens înainte. 2. mișcare îndărăt, retragere. 3. (geol.) retragere a unui abrupt, a unui versant, a falezei, a frunții unui ghețar datorită eroziunii, încălzirii climei etc. 4. (fig.) mișcare în sens contrar progresului; regres. (< fr. recul) Vezi definitia »
pluralul de la colna Vezi definitia »
a încerca marea cu degetul expr. a tatona o situație, a încerca ceva fără prea mari speranțe de reușită. Vezi definitia »