ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. Vezi definitia »

EMANÁ vb. I. tr. 1. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala. 2. a transmite, a remite. II. intr. 1. a proveni, a-și avea originea. 2. a (se) produce. (< fr. émaner, lat. emanare) Vezi definitia »

asaná (asanéz, asanát), vb. – A înlătura surplusul de ape; a seca. Format artificial pe baza lat. sanare, ca fr. assainir. Vezi definitia »

ÎNȚELINÁ, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grâul de toamnă pe ogoarele de porumb, înainte de culesul acestuia (îngropând semințele în pământ cu ajutorul sapei). – Din în- + țelină. Vezi definitia »

ÎNCÂINÁ, încâinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. – În + câine. Vezi definitia »