ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec. Vezi definitia »

psif (-furi), s. n. – Alegere. Ngr. ψῆφος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

veríf s. n. – Curmeziș, oblicitate. – Var. veref. Bg. na verevŭ (Scriban). Vezi definitia »

COIF, coifuri, s. n. Acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei. ♦ Caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc. – Lat. cofea. Vezi definitia »

AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban, lefter – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. Vezi definitia »