GENETÍV s.n. v. genitiv. Vezi definitia »

ACUZATÍV s.n. Cazul în care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziție și complementele circumstanțiale. [Cf. lat. accusativus, fr. accusatif]. Vezi definitia »

REMEMORATÍV, -Ă adj. De amintire; comemorativ. [< fr. remémoratif]. Vezi definitia »

ABSTRACTÍV, -Ă adj. Care exprimă idei abstracte. [Cf. fr. abstractif]. Vezi definitia »

FACULTATÍV, -Ă adj. Lăsat, făcut la alegerea, după voia, după bunul plac al cuiva; benevol. [< fr. facultatif]. Vezi definitia »