HRISTOLOGÍE s.f. Ramură a teologiei care studiază viața lui Hristos. – Din fr. christologie. Vezi definitia »

CRISOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu săruri de aur, folosit în reumatism cronic, tuberculoză etc.; auroterapie. [Gen. -iei. / < fr. chrysothérapie, cf. gr. chrysos – aur, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

SCHELĂRÍE, schelării, s. f. 1. Scheletul unei construcții, al unui sistem tehnic etc. 2. Totalitatea schelelor folosite la executarea sau la repararea unei construcții. – Schelă + suf. -ărie. Vezi definitia »

CORÉCȚIE s. f. 1. corectare a unui calcul, a tirului etc. ◊ cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicațiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile. 2. epanortoză. 3. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ♦ casă de ~ = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori. (< fr. correction, lat. correctio) Vezi definitia »

TELEPATÍE s.f. Posibilitate parapsihologică de a percepe fenomene care nu sunt în raza simțurilor, precum și de a transmite gândul la distanță; percepere întâmplătoare a fenomenelor și a gândurilor de la distanță. [Gen. -iei. / < fr. télépathie, cf. gr. tele – departe, pathos – sentiment]. Vezi definitia »