DEONTOLOGÍE s. f. Doctrină privitoare la normele de conduită și la obligațiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologie. Vezi definitia »

GEOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea și reprezentarea suprafeței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophotogrammétrie. Vezi definitia »

aberáție s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic. ◊ ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 3. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< fr. aberration, lat. aberratio) Vezi definitia »

MICRODISÉCȚIE, microdisecții, s. f. Disecție fină făcută la microscop. [Pr.: -ți-e] – Din fr. microdissection. Vezi definitia »

PSIHOPEDAGOGÍE s.f. Pedagogie având la bază psihologia științifică a copilului. [Gen. -iei. / < fr. psychopédagogie]. Vezi definitia »