hambár (hambáre), s. n. – 1. Magazie de grîne, grînar. – 2. Covată, albie. – 3. (Înv.) Cală. – 4. (Arg.) Tabacheră. – Mr. ambare, megl. ambar. Tc. (per.) ambar (Hesseling 38; Șeineanu, II, 202; Lokotsch 777; Berneker 28), cf. ngr. ὰμπάρι „cală”, alb., bg., sb., rut., rus. ambar, mag. hámbár (cf. Gáldi, Dict., 92). Vezi definitia »

URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar. Vezi definitia »

DIBLÁR, diblari, s. m. (Pop.) Lăutar care cântă din diblă; scripcar. – Diblă + suf. -ar. Vezi definitia »

FOTONUCLEÁR, -Ă adj. referitor la acțiunea radiațiilor electromagnetice pe nucleul unui atom. (< fr. photonucléaire) Vezi definitia »

VULNERÁR, -Ă adj. bun pentru vindecat rănile. (< fr. vulnéraire, lat. vulnerarius) Vezi definitia »