ȚÂȘTI-BÂȘTI s. m. invar. (Fam.) Om de statură mică, slab și care nu are astâmpăr. ♦ Om (tânăr) neînsemnat. – Formație onomatopeică de la țâști. Vezi definitia »

ALBEȘTI 1. Com. în jud. Botoșani; 6.182 loc. (1991). 2. Com. în jud. Constanța; 3.157 loc. (1991). 3. Com. în jud. Ialomița; 2.813 loc. (1991). 4. Com. în jud. Mureș; 5.678 loc. (1991). Fabrică de geamuri și sticlă. Topitorie de in. Stație de c. f. 5. Com. în jud. Vaslui; 3.101 loc. (1991). Vezi definitia »

încristí, încristésc, vb. IV (reg.) a încondeia ouă roșii cu semnul crucii. Vezi definitia »

HĂRHĂTÍ, hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre mai multe persoane) A vorbi deodată, a face larmă. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se sfădi. [Var.: hărcătí vb. IV] – Din harhăt. Vezi definitia »

încotí, încotésc, vb. IV (reg.) a izbi, a ghionti, a lovi cu cotul. Vezi definitia »